„Doamne, dar nu mai găsești un instalator în Timișoara asta!” O frustrare din ce în ce mai des auzită, valabilă nu doar pentru acest oraș, ci pentru întreaga țară. Să găsești un instalator bun, disponibil și care să nu facă treabă de mântuială a devenit un sport extrem. Și totuși, cum îl găsești!? Iar dacă-ți „pică” în mâini un instalator, cum îți dai seama dacă e bun sau doar un soi de Dorel!? Încercăm să vă dăm câteva sugestii și metode de a recunoaște instalatorul…
La modul general vorbind, sunt mai mulți factori care au secat „piața” de meseriași din România.
- Exodul forței de muncă bine pregătită; Și nu doar al creierelor ci și cei de genul instalatorilor, care au plecat masiv în Germania, Italia sau Marea Britanie, în Occident. Acolo, un instalator bun câștigă de 3-4 ori mai mult decât în România, lucrează cu materiale de top și are un statut social respectat. Practic, am exportat forța de muncă calificată.
- Desființarea „profesionalelor”; Sistemul de învățământ românesc a pus accent pe „toată lumea la facultate” și a neglijat complet școlile de meserii. Rezultatul? Avem o generație întreagă de tineri cu diplome de management care nu știu să schimbe o garnitură, în timp ce media de vârstă a instalatorilor rămași este destul de ridicată.
- „Dorel” și lipsa standardelor de calitate; Mulți dintre cei care au rămas și „lucrează” (prost) sunt autodidacți care au învățat meserie de pe YouTube. Sau au „furat” de la alții la fel de slab calificați.
- Cvasi inexistența calificările reale; Oricine își poate cumpăra o trusă de scule. Apoi publică anunțuri în site-urile de publicitate gen OLX pretinzând că este instalator.
Efectele lipsei de profesioniști-meseriași
Cel mai „vizibil” efect este o cerere uriașă. În consecință, mulți instalatori preferă să execute lucrări la doi-trei clienți într-o singură zi. Aceasta în loc să se concentreze pe o singură lucrare și aceasta făcută „ca la carte”. Evident, fac asta pentru a obține bani cât mai mulți…
Dacă vrei să schimbi o baterie la chiuvetă, e aproape imposibil să găsești pe cineva serios. Instalatorii buni preferă șantierele mari (blocuri noi, renovări complete de case), unde câștigă zeci de mii de lei. Pentru o intervenție de 100-200 lei, mulți nici nu se mai dau jos din pat sau trimit un ucenic, adesea un nepriceput.
Din cauza penuriei, cei care sunt într-adevăr profesioniști au prețuri de „consultanți de lux”. Dacă un instalator e ieftin și vine imediat, atunci ar trebui să vă dea de gândit. Este, de obicei, un semnal de alarmă!…
Cum știm că avem de-a face cu un instalator bun?
Din păcate, mulți dintre noi ne dăm seama că un instalator e slab abia după ce pleacă și începe să picure sub chiuvetă. Sunt însă câteva semne care se pot observa imediat, mă rog, câteva minute după ce a intrat în casă.
Aparența echipamentului, a sculelor
Este instalator bun dacă vine cu trusă de scule organizată, nu cu o sacoșă de rafie. Are scule specifice (chei reglabile de calitate, clești mops, eventual o lanternă frontală).
Dimpotrivă, este un instalator dubios dacă îți cere „o șurubelniță sau un ciocan că l-a uitat în mașină”. Un profesionist se bazează pe propriile unelte.
Cum evaluează și pune diagnostic la instalație
Dacă este un instalator bun, atunci o să pună întrebări despre istoricul țevilor și a reparațiilor de până atunci. Apoi, explică de ce s-a stricat ceva. Face o estimare de preț înainte să se apuce de treabă.
Când meseriașul se uită două secunde și zice că „e praf tot aici, trebuie schimbat tot”, e clar! Folosește des fraza „cine v-a lucrat aici înainte a făcut o prostie” (chiar dacă nu e cazul), ca să justifice un preț mai mare. E limpede că nu este deloc un instalator în care puteți avea încredere.
Instalatorul și materialele folosite. Atitudinea
Cel bun știe diferența dintre materialele de calitate (cupru, PPR stratificat, fitinguri de alamă) și cele ieftine. Dacă trebuie să cumpere ceva, îți aduce bonul fiscal.
Un instalator pe care o să-l evitați în viitor va folosi excesiv cârpe, bandă izolieră sau mult prea mult silicon. Fcae asta pentru a masca îmbinările care nu etanșează bine.
Instalatorii buni și care au lucrat în Occident își pun protecții peste pantofi sau se descalță. În orice caz, nu lasă dezastru în urmă. Un instalator care lucrează curat, de obicei lucrează și precis și bine.
De la sine înțeles ce fel de profesionist a lucrat acolo unde, după terminarea lucrării, rămân urme de degete murdare pe pereți, apă băltită. Resturi de țevi, ghemotoace de bandă izolier, iar asta dacă lasă și mucuri de țigară este de-a dreptul nesimțit.
Cartea de vizită a instalatorului
O să înțelegeți dvs. la ce ne referim dacă după ce a terminat nu pleacă imediat ci umple chiuveta, dă drumul brusc la apă, verifică presiunea și se asigură că nu curge nicio picătură. Verifică să fie totul etanș.
Dacă își strînge sculele rapid și totuși mai picură apă, de obicei spune că se va așeza, se depune murdărie și se va opri în timp. „Așa fac toate garniturile astea!”
Instalatorul bun te sună dacă întârzie iar Dorel va spune că vine mai pe după-amiază. De asemenea, un profesionist adevărat va oferi chitanță și factură, nu trebuie cerută.
Un sfat: Dacă ai găsit unul bun, plătește-l corect și păstrează-i numărul de telefon ca pe un bun de preț. Recomandările „din gură în gură” sunt o metodă sigură în România.
